luni, ianuarie 27

Premize gresite in discutiile recente despre finantarea companiilor IT

Dupa anuntul de joi al Ministerului de Finante, prin care statul va finanta cu 67 milioane de EUR o serie de companii IT (IBM, Dell, Microsoft, Endava etc) pentru deschiderea unor proiecte ce vor aduce +3000 locuri de munca, online-ul s-a inrosit cu texte critice la adresa initiativei.
Justificate sau nu, aceste analize ignora cateva elemente esentiale:

- Sumele cu pricina (cca 19.000 E/loc de munca nou creat) se acorda numai in baza derularii unor proiecte noi sau extinderea celor existente
- Companiile cu pricina au obligativitatea sa pastreze locurile de munca pentru 5 ani, deci investiiile nu vor fi chiar atat de volatile
- Conform legii, sumele cu pricina se vor plati esalonat in perioada 2014-2018 si vor fi cel mai probabil deduceri de impozite, prin urmare nu pot fi alocate pentru start-up-uri and staff (cele mai multe comentarii aici vedeau utilitatea sumei) pe motiv ca nu exista inca in bugetul Finantelor.
- Beneficiarii subventiilor nu sunt in concurenta cu furnizorii locali de IT pt ca serviciile pe care le vor presta in in general interne sau catre clienti externi, iar noile facilitati nu deservesc diviziile comerciale locale. Va fi concurenta la nivel de atractivitate ca angajator, insa aceste companii vin oricum cu un brandawareness destul de ridicat.
- Vor fi cel mai probabil investitii in centre de Suport/Servicii/R&D, segment pe care Romania este o piata atractiva dar nu este singura. Bulgaria si chiar Ucraina (cel putin pana recent) fac eforturi mari sa atraga astfel de proiecte.
- Polonia, spre exemplu, are o initiativa similara functionala inca din 2008, in urma careia tara a devenit una dintre cele mai atractive piete pentru investitiile in centre de Suport/BPO/ShareServices
-Legea a fost publica si orice companie putea depune un proiect, evident erau cateva criterii de eligibilitate: componenta IT, min 200 locuri de munca etc.

Discutia suporta numeroase perspective si este greu de transat, insa cele 67 milioane EUR trebuie vazute nu ca interventie a statului intr-o piata libera ci ca pe o masura de atragere a unor investitori care se puteau orienta lejer catre alte destinatii mai atractive financiar.