Atentia pentru doctor versus bacsisul pentru chelner

Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc se plang ca, mergand la medic, se simt obligati sa dea o atentie, sub diverse forme, chiar daca nu li s-a cerut explicit. S-a creat o traditie, se intreaba colegul de salon, un prieten, o asistenta etc si, mai subtil sau pe fata, se pune medicului in buzunar o suma, in functie de problema, gravitate, atitudine, notorietate etc. La fel de multi oameni se declara revoltati de aceste obiceiuri (pe care si ei le perpetueaza inevitabil) si considera medicii niste spagari ordinari, atitudine regasita si in celebrele emisiuni ale Realitatea TV (pentru cine isi mai aminteste) dar si pe zeci de bloguri si forumuri.
Pe de alta parte, majoritatea oamenilor pe care ii cunosc nu au o problema in a da bacsis la restaurant (mai putin la McDonalds probabil) chelnerului 10-15% din valoarea consumatiei. Gestul pare perfect logic si justificat de calitatea serviciului pestat, de viteza de reactie la comenzi sau de precepte din categoria ,,obrazul subtire,,. Complementar exista, la nivel de folclor, convingerea ca aceasta categorie sociala (chelnerii) au salarii mici si bacsisul reprezinta remuneratia lor reala.
Ca si in cazul medicilor, in prea putine situatii se cere pe fata bacsicul insa toata lumea se simte obligata. In mod suprinzator, doar dupa vizita la medic, poporul se si revolta ca a dat o atentie.
OK, veti spune ca platim asigurari de sanatate si prin urmare nu trebuie sa mai dam nimic medicului. Corect, insa platita este si masa la restaurant. Mai mult, nu trebuie sa fii geniu sa-ti dai seama care dintre tipurile de servicii doare mai tare.