Low Cost şi meeting the expectations

Am urmărit scandalurile din ultimele zile pe tema amanarii curselor gestionate de operatorii low cost şi nu am înţeles de ce erau atât de ridicate aşteptările unor conaţionali. Low cost e alternativa la autocar sau la masina personală, adică la 3 nopti dormite pe scaun la un drum de Spania şi nu la hoteluri de 4 stele cu sampanie şi caviar. Când plăteşti jumătate sau chiar mai puţin din preţul unui bilet similar la o companie clasică, oare nu te gandeşti că îşi asumi niste riscuri? Şi nu mă refer risc de viaţă, pt că din punct de vedere al securitării companiile low cost sunt supuse aceloraşi reglementări, ci la calitatea serviciilor livrate. Toţi vociferau că au plătit şi trebuie duşi la destinaţie, însă chiar nimeni nu vedea zăpada de afară? Mă întreb cu ce mijloc de transport veneau acasă din Spania şi Italia, aceste persoane în urmă cu 2-3 ani şi dacă rămâneau cu maşina proprie în zăpadă pe o autostradă din Germania cui ar mai fi reproşat?
Realitatea a făcut bine că a urmărit situaţia însă mi s-a părut că nu prea un înţeles-o, aşa cum nu prea au înţeles nici partea cu înlăturarea zăpezii.