Ce nu a inteles Bogdan Branzas, si alaturi de el și alți intelectuali, este încarcătura istorică a acestui fapt. În Anglia medievală, după marea ciumă care a decimat populația cel mai bine o duceau muncitorii agricoli care ajunseseră să trăiască mai bine decât mulți proprietari de pământ pentru că își vindeau forța de muncă la prețuri foarte mari. Iar situația s-a repetat de fiecare dată când raportul cerere/ofertă a fost disproporționat. Mai mult acesti oameni nu sunt genul retardați ci dimpotrivă bine adaptați la realitate. Am spus întotdeauna că pentru anumite categorii, faptul că au făcut o facultate și au avut o calificare teoretic superioară, a fost un dezavantaj în România postrevoluționară. Asta i-a ținut acasă în loc să plece în Spania sau Italia, i-a ținut într-o slujbă prost plătită în loc să se reprofileze.
Nu mă deranjează că un meseriaș câștigă atât de bine, iar dacă asta deranjează pe cineva se poate reorienta profesional oricând. Mă deranjează însă (dacă) că aceștia nu înregistrează sumele, nu oferă chitanță, nu oferă garanție, nu își plătesc taxele. Aici mă revolt. Dacă mă costă ca în Austria vreau calitate ca în Austria.
