Pentru ca „smart city” să aibă succes, municipalităţile au nevoie de
resurse umane calificate pentru fiecare etapă a demersului. Cunoştinţele
sunt necesare nu doar pentru stăpânirea tehnologiei (cloud, IoT, big
data etc) ci şi pentru planificarea, proiectarea, implementarea şi
managementul acestor proiecte. Prin urmare, investiţia în oameni şi nu
doar în tehnologie este esenţială. Un raport din 2016 al Comisiei pentru
Ştiinţă şi Tehnologie din cadrul ONU aşează pe primul loc într-un top
al provocărilor legate de dezvoltarea oraşelor inteligente cerinţele
legate de infrastructură, iar pe locul secund lipsa cunoştinţelor şi
calificărilor necesare, înaintea problemelor ridicate de investiţii şi
finanţare. Prin urmare, dacă „omul este măsura tuturor lucrurile”
succesul oricărui proiect de transformare digitală depinde de
capacitatea oamenilor de a înţelege conceptul de smart city şi de a
folosi eficient tehnologia în activitatea cotidiană. Derularea unor
astfel de proiecte pune o presiune mare pe resursele umane, fie că
vorbim de optimizarea fluxurilor de lucru, de achiziţia soluţiilor
potrivite și implementarea acestora. Astfel, pe termen lung este nevoie
de orientarea sistemului de învăţământ către specializări legate de
smart city, iar pe termen scurt se impune derularea unor programe
intense de training pentru angajaţii Administraţiei Publice Centrale şi
Locale sau ai altor tipuri de organizaţii.
În Europa,
numeroase instituţii de învăţământ s-au adaptat deja cerinţelor şi
organizează sub diverse forme stagii de pregătire în domeniu. O simplă
căutare online arată existenţa a peste 20 de programe masterale pentru
dezvoltare urbană şi smart city, organizate de diverse universităţi
europene. Derulate cu precădere în Europa de Vest (Spania, Franţa,
Olanda, Italia), astfel de programe există însă şi în ţări precum
Estonia, Lituania și Cehia. Specializările sunt în general
multidisciplinare şi pun accent pe integrarea conceptului de smart city
şi a tehnologiilor aferente în planurile de dezvoltare urbană.
Universitatea din Barcelona a început încă de anul trecut un master
denumit „Smart Social City: Strategies and process for innovation”. Mai
vechi este însă programul de specializare „Smart City Digital
Management” derulat în cadrul Universităţii din Geneva, structurat pe
trei module: Tehnologie, Management, Comunicare. Cu o durată de şase
luni, cursul se adresează specialiştilor deja activi în administraţiile
publice, nu atât dintr-o perspectivă tehnică, ci mai ales ca înţelegere a
tendințelor, dezvoltare strategică, integrarea tehnologiei în proiecte
etc. Programul este paneuropean, se derulează în franceză şi engleză,
iar Universitatea caută cursanţi în afara Elveţiei, motiv pentru care a
participat cu stand propriu la celebra conferinţă smart city de la
Barcelona. Spre exemplu, municipalitatea din Bruxelles a numit recent un
smart-city manager, absolvent al masterului derulat la Universitatea
din Geneva.
Cum se prezintă situația locală? Realitatea
arată că majoritatea administraţiilor urbane doresc să urmeze acest
concept, însă pregătirea şi certificările profesionale adiacente
lipsesc. Armonizarea intenţiilor, obiectivelor și eforturilor este
necesară, iar demersurile concrete sunt dorite de către toate părţile
implicate. Cu siguranță, Universitatea București, SNSPA, Politehnica
au resursele și competențele necesare organizării unor programe
masterale similare celor de la Barcelona şi Geneva. Modelul de
colaborare cu mediul privat, care a dus la apariția unor laboratoare
performante, ar putea fi extins pentru conturarea unor programe de
specializare în smart city. În mod curent, nevoia de informare şi
networking este suplinită de o agendă atractivă de conferințe și
expoziţii, însă urmatoarea etapă logică și necesară este conturarea unor
structuri educaționale complexe.
(editorial scris pentru revista MW)
