Anul trecut, după ce am moderat un eveniment
Microsoft/Evensys, am făcut o mică analiză asupra ecourilor conferinţei. În mod surprinzător, deşi participanţii erau familiarizaţi cu noţiunile ce gravitează în jurul cloud computing s-au făcut numeroase confuzii legate de ce este şi ce nu este acest concept. Am reluat acest demers zilele trecute şi, în ciuda comunicării intense din ultimele luni – în presă, social media sau la evenimente –, aceste confuzii persistă.
Dincolo de folosirea greşită a unor termeni, cea mai frecventă confuzie este asocierea dintre cloud computing şi hosting, cu varianta particulară că SaaS (Software as a service) înseamnă hostarea unei soluţii. În mod evident, majoritatea tehnologiilor pe care se bazează o soluţie de cloud computing existau încă de pe vremea când SOA era cel mai la modă termen, însă acestea au fost împachetate într-un concept care respectă câteva caracteristici: acces generalizat (de oriunde, via WEB), self-service (capacitatea de a-ţi pune singur la dispoziţie resursele necesare), elasticitate (capacitatea de a creşte sau reduce resursele alocate, în termeni de minute/ore), scalabilitate (disponibilitatea accesării unor resurse cvasi-nelimitate atunci când încărcarea o cere), contorizare consum (posibilitatea de a măsura în orice moment resursele consumate şi a plăti în consecinţă). Dacă nu respectă una dintre aceste caracteristici, o soluţie, oricât de complexă ar fi, nu este cloud computing.
Complementar, cloud computing-ul induce 3-4 categorii de servicii. Cele mai cunoscute sunt: IaaS (Infrastructure as a Service), nivelul primar al serviciilor tip cloud, prin care utilizatorul accesează o serie de resurse hardware (virtualizate) şi le întreţine singur (sistem de operare, middleware, aplicaţii etc.); PaaS (Platform as a Service), nivelul mediu, prin care utilizatorul accesează o serie de resurse hardware administrate însă automat şi peste care dezvoltă propriile sale soluţii de business; şi SaaS (Software as a Service), nivelul superior, în care utilizatorul doar consumă resursele (aplicaţii), fără a avea legătură cu administrarea. Ar mai exista şi FaaS (Federation as a Service), în esenţă asocierea mai multor ofertanţi de cloud şi consolidarea serviciilor şi încrederii. Prin urmare, SaaS nu este o evoluţie a PaaS şi, implicit, IaaS, aceste trei categorii nu se exclud, ci sunt categorii diferite de servicii IT, alese în funcţie de obiectivele şi caracteristicile fiecărui utilizator.
Cloud-ul vine şi cu o serie de modele de livrare distincte: public (serviciile livrate de către un furnizor către categorii extinse de clienţi); privat (o infrastructură de tip cloud operată în cadrul unei organizaţii); hibrid (o combinaţie între cele două); community (cloud-ul este partajat între mai multe instituţii afiliate unei comunităţi cu activitate şi obiective comune).
Deşi aparent încă un buzz-word, cloud computing pare că începe să modeleze lumea IT după tipare noi, iar ultimele analize ale IDC arată că acest concept va influenţa economia globală pentru următorii 25 de ani. Mai mult, la nivelul anului 2015, cloud computing va genera afaceri de peste 73 miliarde USD.
Pentru cei plictisiti de FaceBook exista de acum Google + , cel mai nou serviciu de social networking. Google + ofera mai multe functionalitati cu scopul de a segmenta cat mai mult grupul de prieteni si a permite discutii si relatii cat mai personale. Un buton Google + va fi integrat in mai toate produsele/site-urile Google si va permite relationarea cu lumea indiferent daca lucrezi in Calendar, Docs, Gmail...what ever.
